vineri, 10 octombrie 2014

bate vîntul frunzele

e toamnă, visele mor...
așa era reflenul
unui cîntec din copilărie

se scutură corola de minuni
a păsării din zbor
ultimul mister
ascuns
în zbor...
versuri din adolescență

am atîtea gînduri rămase în urmă
măcinate
necernute
ajung să fie gînduri tinere deși vin din spate

am pus suflet
am pus emoție
am pus eu



apele se liniștesc
cînd
e curățenie totală
lumina mai clară
umbrele mai șterse
ochi mai senini
și inimă mai bună


roadele toamnei vin oricum
cu omizi, furnici și alte mișcătoare care nu au apucat să se ascundă
în adîncuri
în priveliști
sau în mere pădurețe

culegeți-le! Sunt din belșug, aici și acum, nu la capătul lumii:)

Niciun comentariu: