Iubirea este puterea prezentului

îmi place mult cuvîntul GRIJĂ...

a fost ușor uitat sau îndepărtat

făcînd loc cuvantului STRES

a fi cuprins de griji aduce - disperarea, depresia, îmbolnăvirea, chiar moartea (exemplele sunt lîngă noi, în viețile noastre zilnice..)

a avea grija să / să nu - e despre să te lași pătruns dar nu copleșit de situație, nu împovărat, nu cuprins, nu disperat 

pare sinonim cu a te lăsa PURTAT de/spre

nașterea pruncului

episodul cel mai plăcut acestui timp

probabil cei doi, Maria și Iosif, erau un cuplu

care probabil se iubeau 

mult

care probabil erau destul de tensionați 

situației ce o trăiau

știută doar de ei, acceptată, cu aparițiile nocturne de îngeri 

care îi tot sfătuiau să facă alegeri

care încercau să îi lumineze 

să găsescă propria lor cale

frămîntări, stări, situații deloc ușoare

temeri, umbre...

un timp destul de lung

9 luni, așteptînd un prunc

ce de telenovele or fi apărut în zonă!

în jur

prin sat

ori ba!

probabil că ne place să credem că erau liniștiți 

în banca lor 

așteptau comenzile pentru Iosif 

să le șlefuiască repede

să-și poată întreține mica familie

probabil, cine știe...

și tot probabil

scena cea mai dureroasă pentru mine
cea în care

nu prea îmi pot imagina
cum a stat Maria pe un măgar

sau cum o fi mers / călătorit

în ultimele clipe dinaintea nașterii pruncului..

cum ședea ea acolo??

noi, doamnele de azi, la fel de tinere ....

nu reușim să stăm nici în filme în anumite poziții

nici în mașinile confortabile pe care le avem

nu cred că statul ăsta o frămînta pe ea și pe Iosif

nu grija asta

ci probabil de ce trebuie chiar în ultimul ceas

să meargă

cînd nu era deloc comod 

pentru a da o semnătură

pentru că așa vroia împăratul

așa era decretul 

și încă ceva

și tot 

și iar probabil 

nu cred că nașterea în fîn era la mare modă atunci...

văd în tot episodul de 9 luni 

deloc pace sau liniște... 

nu bucurie, nu fericire, nu alegeri, nu cuvinte...nu lumina...

văd frămîntări, văd încercări, văd neputințe

sigur lacrimi și durere...

văd viața de zi cu zi prin care trecem toți

indiferent de avem sau nu, un temperament mai liniștit, mai coleric sau mai sangvinic

indiferent dacă azi pentru noi / pentru mine

poate există sau nu, Dumnezeu

sau dacă există eter 

sau energii în jurul meu/nostru

sau alte tehnici de interiorizare 

sau alte încercări/descoperiri ca să patrundem în lăuntrul nostru

și totuși, amîndoi 

au avut grijă

de ceea ce li s-a dat

au făcut pași împreună

au reușit să se lase pătrunși de mister

ce ceea ce poate nu au reușit să înțeleagă

de lumină

de ceea ce au primit 

și și-au urmat calea

Călătoria celor trei mi se pare un exemplu clar de acceptare

de îngăduință, de toleranță, de curaj, de iubire în fond

de simplitate în a face 

ca cerul să fie mai aproape

în a aduce

raiul pe pamînt 

sau altfel spus în cuvinte:

CERUL SĂ SE UNEASCĂ CU PAMANTUL...

mesajul meu este acesta: 

Nu vă fie teamă să vă pierdeti timpul, oferindu-l lui Isus!
Fie și privindu-l cum stă in iesle:)

închei cu o mică rugăciune:

”Oricît de mici am fi,
suntem destul de mari

pentru ca bunul nostru Tată

să se ocupe de noi cu aceeași grijă

ca și cum am fi singuri pe lume”. (Maica Speranta)