joi, 25 decembrie 2014

Iubirea este puterea prezentului

îmi place mult cuvîntul GRIJĂ...
a fost ușor uitat sau îndepărtat
făcînd loc cuvantului STRES
a fi cuprins de griji aduce - disperarea, depresia, îmbolnăvirea, chiar moartea (exemplele sunt lîngă noi, în viețile noastre zilnice..)
a avea grija să / să nu - e despre să te lași pătruns dar nu copleșit de situație, nu împovărat, nu cuprins, nu disperat 
pare sinonim cu a te lăsa PURTAT de/spre

nașterea pruncului
episodul cel mai plăcut acestui timp
probabil cei doi, Maria și Iosif, erau un cuplu
care probabil se iubeau 
mult
care probabil erau destul de tensionați 
situației ce o trăiau
știută doar de ei, acceptată, cu aparițiile nocturne de îngeri 
care îi tot sfătuiau să facă alegeri
care încercau să îi lumineze 
să găsescă propria lor cale
frămîntări, stări, situații deloc ușoare
temeri, umbre...
un timp destul de lung
9 luni, așteptînd un prunc

ce de telenovele or fi apărut în zonă!
în jur
prin sat
ori ba!
probabil că ne place să credem că erau liniștiți 
în banca lor 
așteptau comenzile pentru Iosif 
să le șlefuiască repede
să-și poată întreține mica familie
probabil, cine știe...
și tot probabil
scena cea mai dureroasă pentru mine
cea în care
nu prea îmi pot imagina
cum a stat Maria pe un măgar
sau cum o fi mers / călătorit
în ultimele clipe dinaintea nașterii pruncului..
cum ședea ea acolo??
noi, doamnele de azi, la fel de tinere ....
nu reușim să stăm nici în filme în anumite poziții
nici în mașinile confortabile pe care le avem
nu cred că statul ăsta o frămînta pe ea și pe Iosif
nu grija asta
ci probabil de ce trebuie chiar în ultimul ceas
să meargă
cînd nu era deloc comod 
pentru a da o semnătură
pentru că așa vroia împăratul
așa era decretul 
și încă ceva
și tot 
și iar probabil 
nu cred că nașterea în fîn era la mare modă atunci...

văd în tot episodul de 9 luni 
deloc pace sau liniște... 
nu bucurie, nu fericire, nu alegeri, nu cuvinte...nu lumina...
văd frămîntări, văd încercări, văd neputințe
sigur lacrimi și durere...
văd viața de zi cu zi prin care trecem toți
indiferent de avem sau nu, un temperament mai liniștit, mai coleric sau mai sangvinic
indiferent dacă azi pentru noi / pentru mine
poate există sau nu, Dumnezeu
sau dacă există eter 
sau energii în jurul meu/nostru
sau alte tehnici de interiorizare 
sau alte încercări/descoperiri ca să patrundem în lăuntrul nostru
și totuși, amîndoi 
au avut grijă
de ceea ce li s-a dat
au făcut pași împreună
au reușit să se lase pătrunși de mister
ce ceea ce poate nu au reușit să înțeleagă
de lumină
de ceea ce au primit 
și și-au urmat calea
Călătoria celor trei mi se pare un exemplu clar de acceptare
de îngăduință, de toleranță, de curaj, de iubire în fond
de simplitate în a face 
ca cerul să fie mai aproape
în a aduce
raiul pe pamînt 
sau altfel spus în cuvinte:
CERUL SĂ SE UNEASCĂ CU PAMANTUL...
mesajul meu este acesta: 
Nu vă fie teamă să vă pierdeti timpul, oferindu-l lui Isus!
Fie și privindu-l cum stă in iesle:)
închei cu o mică rugăciune:
”Oricît de mici am fi,
suntem destul de mari
pentru ca bunul nostru Tată
să se ocupe de noi cu aceeași grijă
ca și cum am fi singuri pe lume”. (Maica Speranta)

Niciun comentariu: