de multă ploaie
dar nu se mai oprește
nici cea din interior
a depășit 2 luni
lacrimi
peste lacrimi...
avem nevoie
e limpede
să stăm la adăpost
în noi
cu noi
să nu devenim totuși
posaci
mohorîți
lanul din cîmp ne e model
el nu se plînge de atîta ploaie
ci crește cu toate picăturile răcoroase
așteptînd prima rază de soare
să înflorească
să ne predăm
în brațele celui ce ne-a trimis aici
nu o fi așa greu
și nici imposibil
și da...
suntem în viață
nu uităm asta
da??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu