sâmbătă, 4 februarie 2017

ziua #20

Manuta rusinoasa
de Florina Bumbaru
Mânuța Rușinoasă nu vroia sa iasă din buzunar!
Se făcea pumnișor, stătea strânsă și speriată în buzunar, nu vroia sa iasă deloc afară, nu vroia sa audă nici un sunet, nimic de afară!
Eu ii spuneam :
- Mânuță, ține ghiozdanul, te rog!
- Mânuță, dă pagina la carte!
"- Mânuță, pune hainele în dulap!
Ea nu răspundea deloc, stătea pitită în buzunar și nimeni nu o putea convinge să iasă afară. Vă vine să credeți că Mânuța asta nu se spăla niciodată? Păi cum ar fi putut... în buzunar nu e chiuvetă și cum ea nu ieșea niciodată, nu știa nici măcar cum arată apa și săpunul!
În schimb Mânuța Cealaltă era tare plimbăreață, ii plăcea să stea numai la aer, să se ocupe de toate treburile, era vorbareață și veselă.
Într-o dimineață, le-am auzit pe cele Doua Mânuțe cum vorbeau în buzunarele lor.
- Vrei sa încerci să ieși azi afară?
- Oh nuuuu, cum as putea? Mi-e fricăăăăăă!
- Dar nu ai de ce să-ți fie frică! Pierzi toată distracția, azi am auzit că mergem la desenat pe trotuar.
- Nu mă interesează niciun desen pe trotuar, vreau doar să stau în buzunarul meu călduț și liniștit!
- Bine, cum vrei tu, mi-ar fi plăcut să desenam amândouă cu creta pe trotuar dar dacă ai altceva de făcut în buzunar...
Mânuței Rușinoase i-ar fi plăcut și ei! Adevărul e că se plictisea groaznic de tare în buzunar, de multe ori auzea tot felul de sunete de afară și era curioasă să afle de unde vin. O dată era cât pe ce să sară din buzunar când a auzit zdrăngănitul unor chei dar s-a oprit la timp, Mânuța Cealaltă a ridicat ea cheile căzute.
Îi era asa de frică, se gândea mereu: Dacă n-o să-mi placa ce văd? Dacă o să mi se întâmple ceva? Dacă nu am timp sa ma bag repede în buzunar?
Mânuței Vesele i-a venit o idee :
- Uite ți-am pus un cadou în buzunar.
"- Un cadou? Pentru mine ? Ohh mulțumesc! E prima dată când primesc un cadou!"
Mânuța fâstâcită a desfăcut încetișor degetele din pumnișor și a atins cadoul, era o biluță mică. A strâns-o încetișor. Mânuța a zâmbit. N-a mai simțit asa ceva până acum, era rece și rotundă.
Dar biluța era năzdravană și s-a rostogolit din mânuță înapoi în buzunar. Mânuța iar a prins-o, biluța iar s-a rostogolit, zici că-i făcea în ciudă. Cu cât vroia s-o strângă mai tare pe biluță, cu atât biluța îi scăpa printre degete și fugea râzând prin buzunar. Buzunarul săltăreț sărea de colo colo, când în sus când în jos, când în stânga când în dreapta.
Dar Vai de atâta joacă, biluța a sărit din buzunar și s-a rostogolit pe trotuar, abia au prins-o niște frunze serioase pe o bucățică de pământ.
Mânuța era disperată, cum să facă să ia înapoi biluța ei? S-a gândit imediat să o roage pe Mânuța Cealaltă să-i înapoieze biluța dar era prea ocupată să deseneze. Se frământa în buzunar, se învârtea, se răsucea, nu avea nici o altă soluție decât sa iasă din buzunar și să ridice biluța din frunze.
Tremurând de frica, cu chiu cu vai, a scos mai întâi degetul mare. Abia apoi degetul arătător. A urmat încet degetul mijlociu. Mai apoi degetul inelar. Si în cele din urma degetul mic. La degetul mic i-a fost cel mai greu, ii era tare frică să iasă cu totul și prelungea cat putea momentul. Rămăsese agățată și înțepenită cu degetele de marginea buzunarului. Si ar mai fi rămas asa mult timp dacă nu observa biluța în mijlocul frunzelor: "Oh biluța mea! Trebuie să te iau înapoi." Mânuța a făcut un salt rapid, a apucat biluța și a țâșnit înapoi în buzunar. Din graba a prins intre degete și câteva frunze odată cu biluța. "Oh cat pe ce sa pățesc ceva! Bine că sunt înapoi în buzunar!" răsuflă ușurată Mânuța.
"Dar oare ce e senzația asta?" Mânuța mângâia ușor frunzele, ii plăcea cum foșneau și o gâdilau.
- Hei bravo! Ai reușit! Ai ieșit din buzunar!!! striga vesela Mânuța Cealaltă.
- Eu? Am ieșit? Da ? Pai da .. doar un pic... fremăta emoționată Mânuța.
- Trebuie sa sărbătorim! Știi cum sărbătoresc mânuțele? Bat din palme! Uite, ieși un pic și Clap, batem palmele una de alta."
Manuta Rușinoasă văzând că Cealaltă e asa încrezătoare și bucuroasa a ieșit din nou să vadă cum e petrecerea mânuțelor. Si Clap, s-au lovit una de alta râzând! Haha nu mai simțise pană acum atingerea altei mânuțe, i-a plăcut! Si Clap, iar au bătut din palme!
Mânuța era bucuroasă!
Azi a simțit pentru prima oară o biluță rostogolindu-se pe ea, foșnetul frunzelor și atingerea altei mânuțe. A prins curaj și a înhățat o pungă de pe masă, a mototolit-o curioasa, foșnetul era diferit de cel al frunzelor, putea să arunce pungă mototolită în sus si sa o prinda. Ce amuzant e!
Apoi Mânuța a observat o bucată de pâine : hmmm oare cum se simte pâinea ? Avea coaja tare la suprafață dar miezul moale, iar când a strâns-o, firimituri jucăușe au sărit în Mânuță.
"- Vino! A strigat-o Mânuța Veselă! Știu un joc!"
Mânuța Veselă a dat drumul la apa în chiuvetă și a stropit-o pe Mânuța Rușinoasă.
Stropi de apa alunecau grăbiți pe Mânuță, era așa de uimită, nu mai simțise apa până acum. Au intrat amândouă în apa și s-au bălăcit, săpunul aluneca de la o mânuță la cealaltă. Ce senzație de ud și alunecos, amândouă mânuțele alunecau acum una peste alta și râdeau cu pofta. Apoi a simțit ceva pufos, era un Prosop Serios care a pus capăt distracției. Mânuța simțea acum că e uscată și proaspătă. Altădată l-au păcalit pe Domnul Prosop și s-au uscat singure fluturând din degete și făcându-și vânt una alteia. Ii plăcea senzația de răcoare.
Mânuța a devenit din ce în ce mai atenta la tot ce simțea, descoperea atâtea lucruri frumoase în jurul ei încât a uitat sa mai intre în buzunar. Mângâia pereții, unii erau aspri, alții lucioși. Când mângâia scoarța copacilor simțea ciupituri în palma. Pe copaci era jocul lor preferat de-a v-ați ascunselea : mânuțele stăteau ascunse de-o parte și de alta a trunchiului de copac și "Bau mânuță, te-am văzut", se speriau când una când alta! Se afunda în bobite de porumb, de grâu, de toate felurile și le lăsa sa curgea printre degete, sa o gâdile. Se juca în nisip si făcea forme de toate felurile, ii plăcea cum se lipeau firele de nisip de ea, modela plastilina, scormonea în pământ, picta cu degețelele, desena cu creta și se umplea de praf colorat, freca bucățica de ciocolată pana se topea și apoi întindea ciocolata topita pe degete, se umplea de frișcă pufoasă, făcea cam tot ce face o Mânuță obișnuită.
Acum nu-i mai era frică să iasă afară, de fapt nici nu mai avea nevoie de buzunar.
Avea atâtea lucruri de învățat și de făcut.
In fiecare dimineață se trezea bucuroasa și curioasă și o salută pe Cealaltă Mânuță:
"- Buna dimineața, oare ce mai descoperim azi ?"

















Niciun comentariu: