Manuta rusinoasa
de Florina Bumbaru
Mânuța Rușinoasă nu vroia sa iasă din buzunar!
Se făcea pumnișor, stătea strânsă și speriată în buzunar, nu vroia sa
iasă deloc afară, nu vroia sa audă nici un sunet, nimic de afară!
Eu ii spuneam :
- Mânuță, ține ghiozdanul, te rog!
- Mânuță, dă pagina la carte!
"- Mânuță, pune hainele în dulap!
Ea nu răspundea deloc, stătea pitită în buzunar și nimeni nu o putea
convinge să iasă afară. Vă vine să credeți că Mânuța asta nu se spăla
niciodată? Păi cum ar fi putut... în buzunar nu e chiuvetă și cum ea nu
ieșea niciodată, nu știa nici măcar cum arată apa și săpunul!
În
schimb Mânuța Cealaltă era tare plimbăreață, ii plăcea să stea numai la
aer, să se ocupe de toate treburile, era vorbareață și veselă.
Într-o dimineață, le-am auzit pe cele Doua Mânuțe cum vorbeau în buzunarele lor.
- Vrei sa încerci să ieși azi afară?
- Oh nuuuu, cum as putea? Mi-e fricăăăăăă!
- Dar nu ai de ce să-ți fie frică! Pierzi toată distracția, azi am auzit că mergem la desenat pe trotuar.
- Nu mă interesează niciun desen pe trotuar, vreau doar să stau în buzunarul meu călduț și liniștit!
- Bine, cum vrei tu, mi-ar fi plăcut să desenam amândouă cu creta pe trotuar dar dacă ai altceva de făcut în buzunar...
Mânuței Rușinoase i-ar fi plăcut și ei! Adevărul e că se plictisea
groaznic de tare în buzunar, de multe ori auzea tot felul de sunete de
afară și era curioasă să afle de unde vin. O dată era cât pe ce să sară
din buzunar când a auzit zdrăngănitul unor chei dar s-a oprit la timp,
Mânuța Cealaltă a ridicat ea cheile căzute.
Îi era asa de frică, se
gândea mereu: Dacă n-o să-mi placa ce văd? Dacă o să mi se întâmple
ceva? Dacă nu am timp sa ma bag repede în buzunar?
Mânuței Vesele i-a venit o idee :
- Uite ți-am pus un cadou în buzunar.
"- Un cadou? Pentru mine ? Ohh mulțumesc! E prima dată când primesc un cadou!"
Mânuța fâstâcită a desfăcut încetișor degetele din pumnișor și a atins
cadoul, era o biluță mică. A strâns-o încetișor. Mânuța a zâmbit. N-a
mai simțit asa ceva până acum, era rece și rotundă.
Dar biluța era
năzdravană și s-a rostogolit din mânuță înapoi în buzunar. Mânuța iar a
prins-o, biluța iar s-a rostogolit, zici că-i făcea în ciudă. Cu cât
vroia s-o strângă mai tare pe biluță, cu atât biluța îi scăpa printre
degete și fugea râzând prin buzunar. Buzunarul săltăreț sărea de colo
colo, când în sus când în jos, când în stânga când în dreapta.
Dar
Vai de atâta joacă, biluța a sărit din buzunar și s-a rostogolit pe
trotuar, abia au prins-o niște frunze serioase pe o bucățică de pământ.
Mânuța era disperată, cum să facă să ia înapoi biluța ei? S-a gândit
imediat să o roage pe Mânuța Cealaltă să-i înapoieze biluța dar era prea
ocupată să deseneze. Se frământa în buzunar, se învârtea, se răsucea,
nu avea nici o altă soluție decât sa iasă din buzunar și să ridice
biluța din frunze.
Tremurând de frica, cu chiu cu vai, a scos mai
întâi degetul mare. Abia apoi degetul arătător. A urmat încet degetul
mijlociu. Mai apoi degetul inelar. Si în cele din urma degetul mic. La
degetul mic i-a fost cel mai greu, ii era tare frică să iasă cu totul și
prelungea cat putea momentul. Rămăsese agățată și înțepenită cu
degetele de marginea buzunarului. Si ar mai fi rămas asa mult timp dacă
nu observa biluța în mijlocul frunzelor: "Oh biluța mea! Trebuie să te
iau înapoi." Mânuța a făcut un salt rapid, a apucat biluța și a țâșnit
înapoi în buzunar. Din graba a prins intre degete și câteva frunze odată
cu biluța. "Oh cat pe ce sa pățesc ceva! Bine că sunt înapoi în
buzunar!" răsuflă ușurată Mânuța.
"Dar oare ce e senzația asta?" Mânuța mângâia ușor frunzele, ii plăcea cum foșneau și o gâdilau.
- Hei bravo! Ai reușit! Ai ieșit din buzunar!!! striga vesela Mânuța Cealaltă.
- Eu? Am ieșit? Da ? Pai da .. doar un pic... fremăta emoționată Mânuța.
- Trebuie sa sărbătorim! Știi cum sărbătoresc mânuțele? Bat din palme! Uite, ieși un pic și Clap, batem palmele una de alta."
Manuta Rușinoasă văzând că Cealaltă e asa încrezătoare și bucuroasa a
ieșit din nou să vadă cum e petrecerea mânuțelor. Si Clap, s-au lovit
una de alta râzând! Haha nu mai simțise pană acum atingerea altei
mânuțe, i-a plăcut! Si Clap, iar au bătut din palme!
Mânuța era bucuroasă!
Azi a simțit pentru prima oară o biluță rostogolindu-se pe ea, foșnetul
frunzelor și atingerea altei mânuțe. A prins curaj și a înhățat o pungă
de pe masă, a mototolit-o curioasa, foșnetul era diferit de cel al
frunzelor, putea să arunce pungă mototolită în sus si sa o prinda. Ce
amuzant e!
Apoi Mânuța a observat o bucată de pâine : hmmm oare cum
se simte pâinea ? Avea coaja tare la suprafață dar miezul moale, iar
când a strâns-o, firimituri jucăușe au sărit în Mânuță.
"- Vino! A strigat-o Mânuța Veselă! Știu un joc!"
Mânuța Veselă a dat drumul la apa în chiuvetă și a stropit-o pe Mânuța Rușinoasă.
Stropi de apa alunecau grăbiți pe Mânuță, era așa de uimită, nu mai
simțise apa până acum. Au intrat amândouă în apa și s-au bălăcit,
săpunul aluneca de la o mânuță la cealaltă. Ce senzație de ud și
alunecos, amândouă mânuțele alunecau acum una peste alta și râdeau cu
pofta. Apoi a simțit ceva pufos, era un Prosop Serios care a pus capăt
distracției. Mânuța simțea acum că e uscată și proaspătă. Altădată l-au
păcalit pe Domnul Prosop și s-au uscat singure fluturând din degete și
făcându-și vânt una alteia. Ii plăcea senzația de răcoare.
Mânuța a
devenit din ce în ce mai atenta la tot ce simțea, descoperea atâtea
lucruri frumoase în jurul ei încât a uitat sa mai intre în buzunar.
Mângâia pereții, unii erau aspri, alții lucioși. Când mângâia scoarța
copacilor simțea ciupituri în palma. Pe copaci era jocul lor preferat
de-a v-ați ascunselea : mânuțele stăteau ascunse de-o parte și de alta a
trunchiului de copac și "Bau mânuță, te-am văzut", se speriau când una
când alta! Se afunda în bobite de porumb, de grâu, de toate felurile și
le lăsa sa curgea printre degete, sa o gâdile. Se juca în nisip si făcea
forme de toate felurile, ii plăcea cum se lipeau firele de nisip de ea,
modela plastilina, scormonea în pământ, picta cu degețelele, desena cu
creta și se umplea de praf colorat, freca bucățica de ciocolată pana se
topea și apoi întindea ciocolata topita pe degete, se umplea de frișcă
pufoasă, făcea cam tot ce face o Mânuță obișnuită.
Acum nu-i mai era frică să iasă afară, de fapt nici nu mai avea nevoie de buzunar.
Avea atâtea lucruri de învățat și de făcut.
In fiecare dimineață se trezea bucuroasa și curioasă și o salută pe Cealaltă Mânuță:
"- Buna dimineața, oare ce mai descoperim azi ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu