Afară bate vîntul și plouă ne-ncetat în stoluri zboară corbii ce mult noroi e-n sat; iar prin orașe ploaia din streșini plînge greu, așa cînd fac păcate, aș vrea să plîng și eu. Ies apele, duc poduri, pustiu e pe hotar e ziua tot mai mică și soare-i tot mai rar...Mi-e silă de noroaie, mi-e frică de păcat... ajută-mă Isuse și ține-mă curat! ferește-mă de cel rău, fă-mi sufletul senin cu Soarele Iubirii să mă-ncălzești... Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu