luni, 16 decembrie 2013

pe dinăuntru meu




se văd câteva floricele roz
e semn viu
sunt în viață
miros


țes zilnic trăiri
multe mă nemulțumesc
sunt
- amestec de flori de iarnă
  înghețate
  moi
  dureroase
  dar vii


-  pâine framăntată
   mult
   prea coaptă
-  semință neîncolțite
-  când caldă
-  când rece

știu că mulți nu mă mai plac așa
câteodată nici pruncii


cu multele ocazii ce au fost și încă mai vin
m-am atașat de textile
sper să țină această legătură
e nevoie de timp


pentru a mă vindeva
de răni
de alegeri
de convingeri
de stat acasă
de nervi


să fac loc bucuriei


să fac rabat la curațenie
la prunci
la timpul asta
nu pot
dar mai presus de
nu pot e nu vreau
vreau text-ile
moi și pufoase





cei care mă vor altfel
vor avea de așteptat
mi-au luat-o în cap
cu libertatea de a nu lucra decât cu drag
pentru alții
și mai ales pentru cei dragi


mă mai salvez cu un tort
vegan sau nu


cu o sărbătoare reală
sau inventată


cu o lume de poveste
care se ascunde.
sper să o las să fie spusă
frumos
prin felul meu


cu mai puține ieșiri din fire
cu mult cântec.
poveste cu prunci
cu păpuși
cu text
cu cuvinte



și cu textile:)

2 comentarii:

Aly spunea...

Mă simt mai aproape de voi citind toate astea. Vă îmbrăţişez!

emilie.veres spunea...

E semn că ne vedem curând:)